continuitate

simt momente umplute cu lipsa ta

atunci când emoţional, fizic şi în toate modurile posibile îmi lipseşti

mai tare decât mi-ar lipsi dimineaţa

şi aproape la fel de tare cum aşteptam primăvara, primul sărut şi îngheţata adusă de mama

 

 

nu am o explicaţie

dar pot să simt nenormal cum se strânge stomacul

 

 

uneori cred că e absurd

absurd noi, absurd să fim şi mai absurd împreună

uneori mă simt fericită pentru că eşti

eşti şi eu sunt şi suntem

alteori e aşa cum azi,

îmbibat prin toate celule de lipsa ta

 

 

existenţa unei lipse e ciudată?

eu pot să o descriu

e cu intensitatea mai mare decât a unui jet de apă din cascadă

pătrunde în toate celule, cum ar face o doză de alcool

se simte în toată existenţa

şi necesită o suplinire,

mai urgentă decât foamea şi somnul

pentru că le anihilează

Advertisements

share a body?

lrg_shedding

trecem pe stradă şi te prefaci că nu mă cunoşti, de parcă am fi doi străini, dar cândva am împărţit un pat, un sărut, un gând. ciudat

sursa poza

de la mare

541126_4387413697536_354247192_n

pentru ca să fug de mine,  îmi trebuie puțin: doar să mă simt ocupată

pentru ca să mă găsesc, trebuie să accept; să caut și să știu unde. e mai dificil

așa ne pierdem în buzunarele altora și uităm de mare și de noi